ai doar o mască... nimic mai mult

există fericire, probabil, așa cum există și iubirea aceea pe care o voi căuta mereu, fără a mă mulțumi cu jumătăți de măsură. și există, cu siguranță, oameni frumoși.                               

dar există și măștile, cele care unora le acoperă nu doar fețele ci și zâmbetele din priviri, lumina din suflete.

iar tu... porți o astfel de mască.

o mască frumoasă, ce-i drept, pictată în colori vesele, care vorbesc despre lucruri simple, atrăgând privirile unora și aprecierile altora. o mască pe care puțini o văd și se prefac, pretind că ea nu e acolo, pentru că vor să  ajungă la tine. o mască pe care cei mai mulți nici nu o sesizează- pentru că nu au capacitatea asta sau pentru că, dacă tu ai ales să o porți ei o acceptă pur și simplu.

de regulă, măștile cad la finalul balului. însă pentru că mie mi-a plăcut atât de mult dansul cu tine, am ales să te las să porți masca până când ai fi îndrăznit să o scoți singur. e adevărat, am încercat, de câteva ori, să ți-o îndepărtez, dar în cele din urmă am înțeles că e a ta... și singur trebuia să renunți la ea.

ai vrut, poate, uneori, să rămâi curat și fără o așa acoperire... ai avut și încercări. dar poate că n-ai crezut destul de mult în mine, ori poate în tine... și masca și-a reluat locul. însă doar pentru că tu porți o mască, nu înseamnă că și eu fac la fel.

și te transformi urât. dezamăgirile sunt tot mai dese în ceea ce te privește. și nu aș fi vrut să fie așa, nu asta trebuia să fie. nu mi-e mai bine să descopăr cât ești de departe de a fi așa cum te arătai și cât de mult se impregnează masca asta pe chipul tău, cât de mult începe ea să facă parte din tine.

poate ai uitat cât de bine mă cunoști și totuși poate că te voi surprinde. știu, e supărător să descoperi asta, mai ales după ce ai crezut prea mult că dragostea mă face inofensivă. 

ai uitat câtă intuiție am, nu poți concepe că știu totul și că nu, nu mă fascinează mizeria, ci mă dezgustă; sau  dacă nu ți-am vorbit direct despre tot... ai avut senzația că nu știu...?

de asta, te rog, nu mă provoca- chiar lipsa asta a măștilor, pe care nu le-am purtat niciodată, mă poate face rea și ironică și niciodată prefăcută. iar sinceritatea, o știm cu toții, e periculos de benefică.