blog personal.gânduri. impresii. teatru-literatură- poezie. amintiri. întâmplări. muzică. simţiri. scriu aici pentru cei care mă înțeleg... poate că uneori nu spun totul, frâng realitatea sau construiesc imagini. dar în final... sunt doar eu.
marţi, februarie 08, 2011
*
ne întâlnim simplu, mereu câte doi oameni necunoscuți și ne pierdem apoi în toate complicațiile absurde. ne place durerea și trăim din imagini ireale.
mereu aceeași poveste cu final așteptat. trist, așa-i...?
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu