deci vă jur că nu mai pot. nu mai suport, nu mai pot, nu mai vreau!!!
de câteva zile, sunt asaltată- pe mail, pe feisbuc, în reviste, la tv, în vitrine, pe stradă, de apropiata și mirobolanta valentine s day!
n-am nimic cu ăia de vor să sărbătorească, e treaba lor, să se iubească și ei de 14 februarie, că o dată pe an or putea că-n rest or fi ocupați... dar, fraților, terminați cu rahaturile astea de mesaje și stări și aiureli de ”ce faci de valentine?”, ”unde te duci de valentine?”, ”vaaai, ești singură de valentine?”, ”ne pregătim de valentine s”!
și hai să vedeți stupizenie. cine naiba scrie articole de genul
- cum să aranjezi masa de valentine s day
- fă- te frumoasă de valentine s day
- învață să-l seduci de valentine s day
- valentine s day vă aduce împreună
- epilează-te de valentine s day (what the fuck????)
- învață să zâmbești de valentine s day
- fii mai bun de valentine s day
- nu fi isterică de valentine s day
- spală-te pe cap de valentine s cu cremă de ouă și spumă de căpșuni
... și cine citește, cine are într-adevăr răbdare să citească toate tâmpeniile astea? pare la fel de interesant ca și cum ai asculta iarba crescând!
fiți atenți și voi, ziceți! io știu că nu-s cu toate țiglele pe casă și nici n-am avut vreodată pretenția c-aș fi! dar parcă, dom le, nicio femeie nu mai știe să aprecieze o floare, toate vor să fie duse, tratate, adorate... împăiate, doamne iartă-mă!
și niciun bărbat nu mai știe să fie spontan, niciunul nu mai poate zâmbi/ nu mai poate face un gest tandru din suflet, toți sunt încruntați și îngrijorați că ce-or face de valentine, de parcă dacă o faci așa, încruntat, nu contează restul, tre să fie bifat, tre să aibă ea ce povesti prietenelor în discuțiile care vor începe cu ”fatăăăh, să-ți povestesc unde m-a dus și ce mi-a luat al meu, fatăăăăh!!”...
și el tre să aibă de ce se lăuda cu cât a cheltuit „pe femeie”, tre să fie cocoș/ mascul/ taur în grupul său de reduși emoțional!
chiar, oare cum s-or face sărbătorile astea? că vă jur că nu întotdeauna am fost singură de valentine s ul lui pește, probabil e primul an în care se întâmplă asta, dar chiar nu-mi amintesc să-l fi sărbătorit vreodată. și nu pentru că aș fi una dintre jenantele care zic disprețuitor ”eu iubesc zilnic” și totuși se duc acasă cu cadoul roșu și-l pretind pe al lor, ci pur și simplu pentru că am iubit.
îmi vine să vărs- și, sincer, nu din cauza ciocolatei imense pe care tocmai am mâncat-o din motive de depresie absolut nativă! îmi vine să vărs de la atâta prefăcătorie, mizerie, lipsă de profunzime, snobism și... !
later edit: ah, da. știu, poate părea că- intenționat împotriva curentului. ei bine, n-am să argumentez tocmai eu relația cu dragostea... cei care au citit până acum câte ceva pe blogul ăsta au priceput ce era de priceput.
later edit: ah, da. știu, poate părea că- intenționat împotriva curentului. ei bine, n-am să argumentez tocmai eu relația cu dragostea... cei care au citit până acum câte ceva pe blogul ăsta au priceput ce era de priceput.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu