despre el, pentru tine

”și nu închide-n urma ta nici ușa, nici ochii, nici inima... și să nu plângi.  
      mai bine, iartă!”

știi bine că ai fi vrut să fie un dobitoc. dacă ar fi un cretin, un insensibil care ți-ar vorbi urât, nu te-ar înțelege și ar căsca ochi goi la ce spui, ar fi mai simplu.

că poate i-ai vorbit urât, ai urlat la el, l-ai înjurat uneori, ai făcut crize și i-ai trântit telefonul în nas. apoi nu i-ai răspuns la mesaje sau ai trecut pe lângă el, pe stradă, ignorând total faptul că în alea două- trei secunde în care aerul s-a închis între voi, ți-a căutat disperat privirea. și poate că indiferent de trecut, de motivele pentru care azi nu mai sunteți amândoi, știi bine că nu-l poți disprețui și ești la fel de sigură că oricând ai nevoie de el e singurul în care te poți încrede.

ai avut momente intense, clare, în care ai fi vrut să fie ca oricare altul. să fie prefăcut, prost, necioplit, bădăran, mincinos, rece, nepăsător - dacă ar fi așa, ar fi mai simplu.

dar el e cel care a reușit să-i învingă pe toți. pielea lui e catifelată și caldă și uneori mirosind a fum. știe să te asculte și întotdeauna știe ce să spună. îi pasă de oamenii dragi. își asumă responsabilități. vrea să reușească. și e adorabil dimineața cu părul ciufulit și morocănos fiind înainte de cafea. nu se ascunde. are mâini frumoase. te simte/ te înțelege/ te ia așa cum ești și nicio clipă nu te-ar vrea schimbată. toate astea îl construiesc altfel. diferit fiind, nu suportă comparație cu nimeni altul.

și nu e un dobitoc. nu e, că dacă ar fi, nu ai mai plânge, nu ai mai regreta, nu ai mai căuta răspunsuri care nu există.

l-ai iubit atât de mult încât te-ai sfârșit atunci când a ales altceva sau pur și simplu viața singură a făcut jocurile.