azi, o zi aproape primăvăratică... cafea, cărți și o baie de soare. nu știam că poate deveni mai mult de atât, până când târziu, spre seară, cerul s-a întunecat... o ploaie! am ieșit pe străzi, cu aerul cald în față și norii în spate. oare-mi puteam dori mai mult de atât...? da, mereu ne putem dori mai mult. dar poate mâine, nu azi.
azi, am respirat-o doar. și am lăsat să mi se umple sufletul- cu tot ce-a fost, cu imagini despre ce-ar fi putut fi. cu tot ce-am înțeles și cu tot ce am adunat... cu tot ce am, azi mi-a ajuns prea- mult din prea- puțin.
mâine... ei bine, poate că mâine mă voi gândi la restul.
ploile mele sunt curate și nostalgice. pure și întotdeauna adânci.
oare... ploile voastre cum or fi...?
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu