în seara asta, concert Semnal M. ceea ce a fost anunţat ca şi eveniment muzical de 1 Decemrie, alături de recitalul Vetei Biriş, a fost defapt un eşec total. şi nu atât din princina celor de la Semnal M, cât din cea a publicului. un public adormit, care mai bine stătea acasă decât să se „deranjeze” să vină până la Casa de Cultură a Sindicatelor, ca să moţăie în fotolii.
cum se poate, cum e posibil, să vii la un concert folk- rock şi să stai, la propriu, impasibil şi înfofolit în hainele bune (că o, da, românul e plin de snobism chiar şi de ziua lui- sau mai ales!).
ciudat. la teatru, mereu se găsesc nesimţiţi care să comenteze, să se foiască, să deranjeze. la concertul din seara asta, publicul a stat cam aşa cum ar trebui să stai la teatru.
în fine, vina a aparţinut şi celor de pe scenă, care poate că nu au ştiut să procedeze cu un public în majoritate nefamiliarizat cu genul (bine-bine, în cazul ăsta, de ce a mai venit? cum de ce? că era gratis) şi destul de sălbăticit, dacă ne gândim la numărul de concerte care are loc, anual, la Sfântu Gheorghe. pe de altă parte, atât publicul cât şi artiştii trebuie să se încarce cu energii, unii de la alţii, trebuie să se creeze o legătură ... care la concertul Semnal M nu a existat.
am plecat înainte de final, căci mi-era jenă. am înţeles că totuşi, la final, publicul s-a mai "dezgheţat" şi s-a realizat o conexiune cu cei de pe scenă. cam tardiv, cred. şi cam atât despre Semnal M la Sfântu Gheorghe, că nu vreau să fiu rea, da' deloc.
plus: chiar nu se poate ca în oraşul asta minunat să existe o sală de concerte decentă...?
luni, noiembrie 30, 2009
sâmbătă, noiembrie 28, 2009
nu-mi mai dau votul, na!
m-am adâncit în tăcere, ştiu, după alegerile de duminica trecută.
dar date fiind rezultatele şi ce a urmat după, chiar nu am ce spune. poate doar atât că nu merg la vot pe 6 decembrie. ci doar voi urmări aşa, de pe margine şi cu stricta implicare profesională necesară. după care probabil că voi face tăiţei de casă, voi croşeta sau mă voi uita la ceva de genul „sclava isaura”, numai să nu aud discuţiile interminabile after 9 o’clock, strategii, planuri, discursuri...
că da, la recentele prezidenţiale din 22, m-am agitat, m-am foit, m-am dus chiar la Vâlcele, cu Ana, să vedemm cum e, dom’le, cu votu’ asta.
şi m-am scârbit, când ajunse la secţia specială din comună, am văzut că până la ora 13, 00 votaseră vreo 70 de turişti... şi alţi „turişti” îşi aşteptau cuminţi rândul... toţi „turiştii” fiind ţigani din Sfântu Gheorghe, Hăghig sau Sâmpetru care, culmea, tocmai pe 22 noiembrie veniseră să viziteze Vâlcelele... fiind invitaţi apoi la o masă, undeva, la un personaj influent de prin sat. ptiii!!! uite unde era potenţialul turistic al staţiunii Vâlcele!
prin urmare, să revenim la vot şi la 6 decembrie. nu-mi place Băsescu, Geoană nici atât. pe Băsescu l-am votat acum cinci ani, iar în situaţia de a alege între Iliescu şi Vadim am fost în 2000. ştiu cum e să trebuiască să alegei răul mai mic, deşi mulţi spun că nu se compară situaţia din 2000 cu cea din 2009. haide, zău, nu se compară?? şi cine, mă rog, defineşte măsura răului?
păi pe cine dracu’ să votez dacă pe Băsescu l-am ales în 2004 şi a dovedit ce ştie...? nu-mi place politicianul şi deci nu fac distincţia dintre el şi om, deoarece nu cred că n-are chiar nicio treabă una cu alta. nu insist pe pornirile violente, mi-a ajuns doar reacţia sa la filmuleţul cu copilul pe care se spune că l-ar fi lovit. nici nu mai contează dacă a facut-o sau nu, ideea e ca-l văd capabil de asta. iar Geoană... e de ajuns ce anume înseamnă el- PSD. pur şi simplu am o aversiune faţă de ceea ce este socialismul care ne-a distrus... deşi culoarea mea preferată e roşul.
până la urmă, cine naiba ne obligă să mergem la vot? de unde teoria aia că dacă- nu- mergi, n-ai- dreptul- să- te- plângi- apoi? eeei, fleoşc! ce manipulare! plus aia că au-murit- unii- ca – să- poţi-tu- vota... eu zic inclusiv ca să pot să nu vreau. cât n-am pe cine, nu vreau... sau trebuie mereu să ne trăim viaţa, în toate aspectele ei, după nişte reguli stupide impuse de cine ştie cine...? sau, până la urmă, cine ne poate opri să nu votăm dublu, nul, aiurea, cum ne-o tăia capu'- că până la urmă, 80% astfel votează...
nu, dom’le. prefer să fac macrameuri, să beau o bere, să joc X şi Zero, să fac curăţenie de Crăciun, să ard un pachet de ţigări sau pur şi simplu să mă uit pe geam... decât să aleg dintre două nulităţi şi acoliţii lor, care-şi freacă deja palmele pentru următorii ani de jecmănire publică.
aaa! şi PNL, care îşi îndeamnă alegătorii din 22 să meargă pe 6, ca să pună ştampila pe Geoană... ce glumă bună- bună- bună- de tot, că mă prăvălesc pe jos de râs, după ce am trecut de uluială, de nervi şi de regretul votului dat lui Antonescu pe 22. faceţi borş, fraţilor! da' io nu vă dau din tăiţeii mei, pe 6 decembrie!
dar date fiind rezultatele şi ce a urmat după, chiar nu am ce spune. poate doar atât că nu merg la vot pe 6 decembrie. ci doar voi urmări aşa, de pe margine şi cu stricta implicare profesională necesară. după care probabil că voi face tăiţei de casă, voi croşeta sau mă voi uita la ceva de genul „sclava isaura”, numai să nu aud discuţiile interminabile after 9 o’clock, strategii, planuri, discursuri...
că da, la recentele prezidenţiale din 22, m-am agitat, m-am foit, m-am dus chiar la Vâlcele, cu Ana, să vedemm cum e, dom’le, cu votu’ asta.
şi m-am scârbit, când ajunse la secţia specială din comună, am văzut că până la ora 13, 00 votaseră vreo 70 de turişti... şi alţi „turişti” îşi aşteptau cuminţi rândul... toţi „turiştii” fiind ţigani din Sfântu Gheorghe, Hăghig sau Sâmpetru care, culmea, tocmai pe 22 noiembrie veniseră să viziteze Vâlcelele... fiind invitaţi apoi la o masă, undeva, la un personaj influent de prin sat. ptiii!!! uite unde era potenţialul turistic al staţiunii Vâlcele!
prin urmare, să revenim la vot şi la 6 decembrie. nu-mi place Băsescu, Geoană nici atât. pe Băsescu l-am votat acum cinci ani, iar în situaţia de a alege între Iliescu şi Vadim am fost în 2000. ştiu cum e să trebuiască să alegei răul mai mic, deşi mulţi spun că nu se compară situaţia din 2000 cu cea din 2009. haide, zău, nu se compară?? şi cine, mă rog, defineşte măsura răului?
păi pe cine dracu’ să votez dacă pe Băsescu l-am ales în 2004 şi a dovedit ce ştie...? nu-mi place politicianul şi deci nu fac distincţia dintre el şi om, deoarece nu cred că n-are chiar nicio treabă una cu alta. nu insist pe pornirile violente, mi-a ajuns doar reacţia sa la filmuleţul cu copilul pe care se spune că l-ar fi lovit. nici nu mai contează dacă a facut-o sau nu, ideea e ca-l văd capabil de asta. iar Geoană... e de ajuns ce anume înseamnă el- PSD. pur şi simplu am o aversiune faţă de ceea ce este socialismul care ne-a distrus... deşi culoarea mea preferată e roşul.
până la urmă, cine naiba ne obligă să mergem la vot? de unde teoria aia că dacă- nu- mergi, n-ai- dreptul- să- te- plângi- apoi? eeei, fleoşc! ce manipulare! plus aia că au-murit- unii- ca – să- poţi-tu- vota... eu zic inclusiv ca să pot să nu vreau. cât n-am pe cine, nu vreau... sau trebuie mereu să ne trăim viaţa, în toate aspectele ei, după nişte reguli stupide impuse de cine ştie cine...? sau, până la urmă, cine ne poate opri să nu votăm dublu, nul, aiurea, cum ne-o tăia capu'- că până la urmă, 80% astfel votează...
nu, dom’le. prefer să fac macrameuri, să beau o bere, să joc X şi Zero, să fac curăţenie de Crăciun, să ard un pachet de ţigări sau pur şi simplu să mă uit pe geam... decât să aleg dintre două nulităţi şi acoliţii lor, care-şi freacă deja palmele pentru următorii ani de jecmănire publică.
aaa! şi PNL, care îşi îndeamnă alegătorii din 22 să meargă pe 6, ca să pună ştampila pe Geoană... ce glumă bună- bună- bună- de tot, că mă prăvălesc pe jos de râs, după ce am trecut de uluială, de nervi şi de regretul votului dat lui Antonescu pe 22. faceţi borş, fraţilor! da' io nu vă dau din tăiţeii mei, pe 6 decembrie!
miercuri, noiembrie 25, 2009
duminică, noiembrie 22, 2009
aleşi... şi alegeţi, de aveţi ce
soţia, patriarhul şi... Tudor Chirilă. cam asta a rămas din confruntarea de vineri seară dintre Băsescu, Geoană şi Antonescu.
adică probabil că de asta ne vom aminti, când vom vorbi despre campania primului tur din prezidenţialele lui 2009.
cam trist şi mărunt, dar asta rămâne la „vorbe de duh” sau „memorabile”... cum vreţi să le zicem.
plus un Geoană plictos, da’ plicticooos rău, a cărui replică cuprindea inevitabil „Dumnezeu” şi „pensii”. îmi amintesc că-mi plăcea Geoană pe vremea Externelor, mi se părea galant şi că ar avea un je ne sais pas ce que, privind apoi, an de an, cum o ia la vale cu graţie- iar “graţia” nu o folosesc în sensul bun aici. penibil cu fapta bună- soacra pe care n-a dat-o afară din casă. pfiii!!!
un Băsescu cu o privire cam pierdută, uneori dusă chiar, cu tonul mereu imperativ, de domnu’ Goe, cu atintudine perfect românească, perfect agreată de electoratul ce se defineşte „şemecheraş” . singurul atu al lui Băsescu mi s-a părut soţia- Maria Băsescu- elegantă, distinsă, aproape martiră, de nu ştiu cum s-a procopsit cu aşa un bărbat pe viaţă. sau poate ei sunt exemplul perfect al contrariilor care se atrag. de fiice nu zic nimic- una căscată, alta mută de admiraţie pentru Tătucu. şi blonda, blonda absentă, care prin absenţă a devenit mai prezentă decât niciodată!
un Antonescu prezentabil- oricum cel mai prezentabil, pe alocuri însă isteric. cu replici bune, însă- deşi a avut şi pauze multe- ba chiar goluri. dacă la Băsescu soţia a fost un atu, pe Antonescu însă... Adina Vălean l-a dezavantajat. planturoasă, fără feminitate, fără nimic special, parcă, decât poate doar în sensul negativ. nu reuşesc s-o văd ca pe prima doamnă a ţării, fie ce- o fi, nu se potrivesc, sunt ca nuca-n perete. în fine, nu te poţi răhăţi în gustu’ omului! faza cu Tudor Chirilă, modelul de moralitate, a fost însă bestială- am văzut-o în reluare, că exact atunci îmi făceam de lucru la altceva. am „prins-o” însă la telefon, apoi am văzut reluarea. şi am râs tare, chiar dacă Mădălin Guruianu mi-a explicat că asta era răspunsul aşteptat de tinerii liberali. pot înţelege şi asta, dar în aşa situaţie, electoratul lui Antonescu e reprezentat doar de tinerii liberali?? plus că, sincer sau nu, Tudor Chirilă se delimitează clar, pe blogul său, de politică şi de orice pomenire a sa în contextul dezbaterii. că o fi sincer sau nu... nu ştiu, dar şi mie-mi miroase puţin a manipulare metoda domnului Antonescu.
per ansamblu, nimic. sincer, nimic. nimeni n-a spus mai nimic, nimic din ce nu ştiam deja că ar spune, n-am auzit nimic nou şi nici n-am întrevăzut măcar „scăparea” venind de la vreunul din cei trei. nu m-a convins niciunul în mod complet, deşi ştiu că nu mai vreau, încă cinci ani, un preşedinte hăhăitor, plin de el şi plin de dispreţ faţă de ceilalţi. nu mai vreau ipocrizie, nepăsare şi nesimţire. astăzi- căci e deja astăzi, la ora la care scriu, le voi auzi pe toate, căci va fi o luuungă zi de teren. şi poate că voi merge la vot. sau nu. oricum, refacerea României nu va începe de acum, căci ţara asta suferă de o boală lungă şi incurabilă. adică nevindecabilă cu toţi geoanii, băseştii şi antoneştii la un loc.
adică probabil că de asta ne vom aminti, când vom vorbi despre campania primului tur din prezidenţialele lui 2009.
cam trist şi mărunt, dar asta rămâne la „vorbe de duh” sau „memorabile”... cum vreţi să le zicem.
plus un Geoană plictos, da’ plicticooos rău, a cărui replică cuprindea inevitabil „Dumnezeu” şi „pensii”. îmi amintesc că-mi plăcea Geoană pe vremea Externelor, mi se părea galant şi că ar avea un je ne sais pas ce que, privind apoi, an de an, cum o ia la vale cu graţie- iar “graţia” nu o folosesc în sensul bun aici. penibil cu fapta bună- soacra pe care n-a dat-o afară din casă. pfiii!!!
un Băsescu cu o privire cam pierdută, uneori dusă chiar, cu tonul mereu imperativ, de domnu’ Goe, cu atintudine perfect românească, perfect agreată de electoratul ce se defineşte „şemecheraş” . singurul atu al lui Băsescu mi s-a părut soţia- Maria Băsescu- elegantă, distinsă, aproape martiră, de nu ştiu cum s-a procopsit cu aşa un bărbat pe viaţă. sau poate ei sunt exemplul perfect al contrariilor care se atrag. de fiice nu zic nimic- una căscată, alta mută de admiraţie pentru Tătucu. şi blonda, blonda absentă, care prin absenţă a devenit mai prezentă decât niciodată!
un Antonescu prezentabil- oricum cel mai prezentabil, pe alocuri însă isteric. cu replici bune, însă- deşi a avut şi pauze multe- ba chiar goluri. dacă la Băsescu soţia a fost un atu, pe Antonescu însă... Adina Vălean l-a dezavantajat. planturoasă, fără feminitate, fără nimic special, parcă, decât poate doar în sensul negativ. nu reuşesc s-o văd ca pe prima doamnă a ţării, fie ce- o fi, nu se potrivesc, sunt ca nuca-n perete. în fine, nu te poţi răhăţi în gustu’ omului! faza cu Tudor Chirilă, modelul de moralitate, a fost însă bestială- am văzut-o în reluare, că exact atunci îmi făceam de lucru la altceva. am „prins-o” însă la telefon, apoi am văzut reluarea. şi am râs tare, chiar dacă Mădălin Guruianu mi-a explicat că asta era răspunsul aşteptat de tinerii liberali. pot înţelege şi asta, dar în aşa situaţie, electoratul lui Antonescu e reprezentat doar de tinerii liberali?? plus că, sincer sau nu, Tudor Chirilă se delimitează clar, pe blogul său, de politică şi de orice pomenire a sa în contextul dezbaterii. că o fi sincer sau nu... nu ştiu, dar şi mie-mi miroase puţin a manipulare metoda domnului Antonescu.
per ansamblu, nimic. sincer, nimic. nimeni n-a spus mai nimic, nimic din ce nu ştiam deja că ar spune, n-am auzit nimic nou şi nici n-am întrevăzut măcar „scăparea” venind de la vreunul din cei trei. nu m-a convins niciunul în mod complet, deşi ştiu că nu mai vreau, încă cinci ani, un preşedinte hăhăitor, plin de el şi plin de dispreţ faţă de ceilalţi. nu mai vreau ipocrizie, nepăsare şi nesimţire. astăzi- căci e deja astăzi, la ora la care scriu, le voi auzi pe toate, căci va fi o luuungă zi de teren. şi poate că voi merge la vot. sau nu. oricum, refacerea României nu va începe de acum, căci ţara asta suferă de o boală lungă şi incurabilă. adică nevindecabilă cu toţi geoanii, băseştii şi antoneştii la un loc.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
